Într-o firmă, subiectul ajunge de obicei într-una din două poziții. Fie „încărcăm tot, e mai comod”, fie „nu punem nimic acolo, sunt datele firmei”. Ambele sunt decizii luate fără să se uite cineva la ce documente sunt de fapt în discuție.
Public
Oricine le poate vedea deja
Site și materiale de marketingPrezentări trimise cliențilorFișe de produs
Intern
Nepublicat, dar fără risc real
Proceduri de lucruStructuri de ofertăNote de ședință
Sensibil
Reguli scrise, nu reflexe
Date personale ale angajațilorContracte cu clauze de confidențialitateDate financiare nepublicate
Întrebarea care contează la nivelul trei
Nu „e sigur?”, ci „ce scrie în contract?”. Furnizorii mari separă explicit conturile de consumator de cele de business, iar tratamentul datelor diferă între ele — inclusiv dacă sunt sau nu folosite pentru antrenare. Este o pagină de citit, nu o presupunere de făcut, și se citește înainte, nu după — este primul lucru pe care îl verificăm într-un proiect de consultanță.
O politică scurtă, care se poate respecta
- Numește cele trei niveluri și dă două exemple pentru fiecare. Mai mult nu citește nimeni.
- Spune ce cont se folosește pentru muncă — și interzice explicit contul personal pentru nivelul trei.
- Cere ca datele personale să fie înlocuite cu inițiale sau roluri, când nu sunt necesare.
- Pune un singur nume lângă întrebarea „pot urca asta?”.
O politică de două pagini pe care o citește toată lumea bate una de douăzeci pe care nu o citește nimeni.
Termeni din articol
- Antrenare pe date
- Folosirea a ceea ce trimiți pentru îmbunătățirea modelului. Regimul diferă între conturile de consumator și cele de business.
- Anonimizare
- Înlocuirea datelor care identifică o persoană cu inițiale sau roluri, păstrând sensul documentului.
De unde începi
- 1Ia zece documente cu care ai lucra săptămâna asta și pune-le pe cele trei niveluri.
- 2Citește termenii contului pe care îl folosiți, secțiunea despre antrenare.
- 3Începe lucrul doar cu nivelul unu și doi, până când regula pentru trei este scrisă.
